Postat de: - | 28/09/2009

Refacere de cale ferata ingusta

Uite ca la altii se poate. Pasionati din Ungaria, refac o fosta linie ferata ingusta desfiintata, la nord est de Budapesta. Pe cand asa ceva si la noi?


Responses

  1. ar fi ideal daca s-ar reface si la noi, dar nu in scop turistic ci in scop industrial, prin refacerea industriei siderurgice la Hunedoara si prin repunerea in valoare a resurselor ramase neexploatate…

    • Ar fi o idee bună dar mulţi susţin că nu este rentabilă în scop industrial şi mai susţin că este foarte scumpă reconstrucţia liniei. Poate dacă s-ar găsi noi resurse de minereu mult mai mari şi cu o concentraţie de fier şi mult mai mare sau a se restaura furnalul de la Govăjdia până la stagiul iniţial din anii 1870 şi să se pună în funcţiune ca să vadă turistul cum se lucra şi cum arăta/funcţiona pe vremuri. „vizita la castel poate fi combinată cu o plimbare de neuitat cu mocăniţa de la Hunedoara până la Govăjdia şi o vizită la primul furnal modern din Europa” pe lângă furnal se poate amenaja şi un nou muzeu al fierului.

  2. Datorita calitatii minereului de la Telic/Ghelari, de concentratie mica, fluxul primar de la Hunedoara nu o sa se mai deschida niciodata. Ca si otelarie posibil sa ramana.

    • Eu spun că în munţii Poiana Ruscă mai sunt filoane de minereu chiar cu concentraţii de fier şi mai mari 60%-80% dar ca să se descopere trebuie făcut cercetări extinse pe teren.

  3. Poate mai sunt dar sunt total insuficiente unui combinat siderurgic. Nici chiar tonele de minereu de concentratie slaba extras pe vremea comunismului nu ajungeau, se facea import din India si Venezuela. Deci e prea putin. Un combinat nu poate supravietui in conditii de concurenta prin import de minereu transportat pe calea ferata. In conditii fara concurenta (piata fiind blocul comunist) a supravietuit cu chiu cu vai dar sa nu uitam, Romania a intrat in incapacitate de plata (faliment) in anii 80′, lucru pe care putin il stiu. Deci economia romaneasca comunista a falimentat si a trebuit sa platim datoriile pentru ca nimeni nu mai credita Romania. Embargoul financiar a tinut 15 ani, pana in 95.

  4. Datoria externă
    În ciuda regimului său dictatorial, relativa sa independenţă faţă de Moscova are drept rezultat o atitudine binevoitoare (deşi departe de a fi dezinteresată sau neprofitabilă) din partea statelor occidentale. Regimul Ceauşescu beneficiază de unele împrumuturi pentru finanţarea programelor sale economice. În anii „Epocii Ceauşescu” se construiesc Metroul din Bucureşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră, zeci de mii de noi blocuri de locuinţe. În ultimă instanţă, datoria creată a devenit o povară pentru economia românească, între 1971-1982, datoria externă crescând de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. În 1982, veniturile comerţului exterior al României au scăzut cu 17% faţă de anul precedent. Ceauşescu s-a văzut pus în situaţia de a nu-şi putea plăti creditorii occidentali, ţara fiind declarată în incapacitate de plată.[4]

    Ceauşescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai lua noi credite. În acest scop, o mare parte a producţiei agricole şi industriale a ţării ia calea exportului, privând astfel populaţia până şi de cele mai elementare alimente şi bunuri de consum. Începând cu anii 1986-1987 se instituie raţionalizarea produselor de bază, iar benzina şi alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au început să fie distribuite pe bonuri sau cartele.[5] Bunurile destinate exportului au standarde de calitate ridicată şi sunt vândute de obicei în pierdere, la preţuri de dumping. Bunurile destinate consumului intern sunt de calitate inferioară, aşa că oamenii de rând sunt bucuroşi atunci când pot cumpăra bunuri refuzate la export din motive calitative.

    {{nc|Plata întregii datorii externe, în valoare nominală de 60 de miliarde de lei (10 miliarde dolari), se încheie în primăvara lui 1989, cu câteva luni înaintea căderii regimului comunist. Ceauşescu urmărea organizarea unui referendum prin care să se introducă în constituţia României interdicţia de a contracta împrumuturi externe. Pentru a evita deprecierea leului, Ceauşescu a continuat exporturile excesive, acumulând aur în Banca Naţională

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ceau%C5%9Fescu

  5. In concluzie, toate „realizarile” mari ale comunismului/lui Ceausescu (industrie grea, canal, metrou, apartamente) au fost facute pe credit extern si au fost nerentabile, ducand tara la faliment. Pretul platit de populatie a fost viata apocaliptic de mizera din anii 80, cand oamnii se bateau pentru picioare de gaina si toate alimentele erau rationalizate. Nu aveau caldura in casa si nici apa calda decat cateva ore pe zi. Se lua gazul si curentul. Si altele…
    Cine vrea sa vada cum a fost atunci si nu a trait pe proprie piele, poate face o excursie in Cuba si vorbi cu localnicii. In Cuba si acum alimentele sunt pe cartela. Si daca va place, puteti ramane acolo, cubanezii se bucura sa primeasca capitalisti convertiti:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: